Treceți la conținutul principal

Dan Puric - Despre omul frumos





    "Dan Puric este mai mult decat un intelectual, un actor binecunoscut, un apologet ortodox. Este un fenomen. Si ma grabesc sa adaug: unul spiritual. Esenta lui consta in faptul ca bucura oamenii. Propovaduieste bucuria. Iar primele cuvinte rostite de Mantuitor dupa Inviere au fost: Bucurati-va." (Dan Ciachir)
  1. A fi roman este o frmusete a lumii.

  2. Din pruni se facea tuica, iar din tuica se faceau vise.

  3. Copacul mai misca, dar tu nu. Erai congelat de frica, aveai sentimentul ca te-ai nascut in pozitia de drepti.

  4. Caragiale a facut doua lucruri: pe de-o parte,a aratat puroiul, dar, pe de o parte , a dat si in burghezia care de-abea se formase. Prin urmare, cu o lovitura a dat 2 pumni. Pe de o parte a dezvaluit si de pe alta parte a stricat. In Caragiale, spun comunistii, nu este nici un personaj pozitiv. Numai publicul.

  5. Fii atent aici! Asta-i cheia! Asta e ambreiajul, ma! Ambreiajul e tata. Acceleratia este copilul, ca asta e tampit. Pana nu intra cu capul in stalp, nu se lasa. Dar frana e mama... adica ea te apara.
  6. Frumosul cazuse pe pament prin femeie.
  7. Dar sa ne intoarcem la inceputul povestii. Aveam doar 7 anisori, cand nasul meu imi deschide intr-o dimineata usa si-mi spune disperat:
- Ma simt rau. Am sa mor. Cheama Salvarea!
Eram singur acasa. Disperat, m-am imbracta la repezeala cu ce-am gasit.

- Ce sa fac?, l-am intrebat disperat.

- Uite, iti dau o fisa, sa dai un telefon. Du-te si cheama Salvarea! Spune-le sa vina repede, ca mor!
Si astfel, m-am pomenit alergand ci pasii mei micuti prin ploaie, incercand sa intrec moartea, care ameninta viata nasului meu, si sa ajung Salvarea. Prind ploaia marunta am vazut telefonul public prins de un perete. Era atarnat mult mai sus decat as putea ajunge cu mana. Am avzut 2 sticle de lapte, pe care le-am pus sub telefon si pe care m-am urcat, cu o dexteritate nascuta doar de groaza. Tineam strans intre degete fisa de telefon, de parca ar fi fost ultima picatura de viata a nasului meu. Cu mana tremuranda am format numarul de telefon.
- Alo! Salvarea?, am strigat disperat.
-Da, mi-a rspuns o voce, rece, indiferenta.
-Da, ce e?...
-Moare bunicul! Moare bunicul! Veniti de urgenta! Moare bunicul!
- Cati ani are bunicul?
-76, zic, si telefonul s-a inchis.
Abia atunci am auzit picaturile de ploaie. O singuratate cumplita m-a cuprins. Eram distrus interior de vocea de mormant a Salvarii.
Am alergat innebunit, i-am spus ca mi-au inchis telefonul, iar nasul meu, disperat, mi-a zis:
- Nu trebuia sa le spui varsta. la oamenii in varsta Salvarea nu mai vine.
Mi-a dat o noua fisa si, alergand din nou prin ploaie, ma-ntrebam de ce la oamenii in varsta Salvarea nu mai vine.
Mi-am gasit sticlele si-am vorbit din nou la telefon.
- Alo! Salvarea? Moare bunicul! Moare bunicul!, am inceput sa strig.
- Cati ani are bunicul tau, ma?
-18 ani, am raspuns.
Si de data asta am inchis eu telefonul. [...] Surprinzator, cei de la Salvare au venit. Cred ca au venit curiosi sa vada cum arata un bunic de 18 ani.
Din Salavre a coborat un doctor, cam la vreo 40 de ani, grasut, usor ravasit, tarand dupa el o tristete. Nasicul, intre timp, cand l-a vazut pe doctorul acesta,care era mai ravasit decat el, l-a intrebat:
- Dar ce vi s-a intamplat?
Doctorul lua tensiunea si, cu ochii concentrati pe tensiometru spuse in soapta:
- M-a parasit iubita.
Si eu asistam la schimbul asta: tensiunea nasicului meu scadea si crestea a celuilalt, a doctorului. Vedeam cum nasicul meu, din bolnav, se transforma in doctor, iar doctorul se transforma in pacient.
- Doispe cu cinci, spuse doctorul (era tensiunea buna a nasului meu)
- Nu trebuie sa suferiti atata, ii spune nasicul, luandu-i tensiunea sufleteasca doctorului. Si nasicul incepea sa-l ocroteasca.
Si eu, atunci, am asistat la lucrarea lui Dumnezeu. Salvarea salva trupul, iar Omul Frumos, sufletul. Unul mergea spre vindecare, celalalt, spre mantuire. Si astfel, la sfarsitul acestui consult reciproc, nasicul se simtea bine, iar doctorul avea sufletul linistit. Mai departe, i-am vazut imprietenindu-se. Doctorul venea o data pe saptamana, pretextand ca trebuie da-i ia tensiunea, dar, de fapt, venea sa-si ia doza de frumusete sufleteasca.

9. Lasa, mama, mi-am facut o cruce, la Dumnezeu nu insist!... Ajunge.

10.

Postări populare de pe acest blog

Cele 10 porunci ale iubirii

Să-ți deschizi sufletul către o sursă infinită de iubire (Divinitatea), pentru a-ți reîncărca bateriile și a-ți regenera capacitatea de a iubi. Dacă nu faci asta, chiar și cea mai puternică dragoste pentru un om va intra în rutină și se va toci. Să nu ceri, până nu dai; să nu aștepți până nu oferi. Să-ți accepți trecutul pentru a avea un viitor. Să te iubești pe tine însuți. Dacă tu nu o faci, altcineva de ce ar face-o? Să înveți să-ți asculți și înțelegi pornirile interioare. Dacă nu știi ce cauți, cum o să știi ce găsești? Să asculți ce spune celălalt. Vei fi surprins ce diferență ar putea să fie între ce îți imaginezi tu că va spune și ce spune în realitate. Să nu-ți manipulezi sau constrângi partenerul de cuplu niciodată. Fiindcă în acea clipă dragostea a murit și în locul ei s-a instaurat controlul. Să știi că totul depinde de tine. În fiecare clipă iei o decizie care se reflectă asupra relației de cuplu. Să nu-ți imaginezi că dragostea este o bancnotă de 100$. În real

Suferintele tanarului Werther - J.W. Goethe

Durerile oamenilor ar fi mai mici daca ei nu s-ar ocupa cu un atat de mare zel al inchipuirii de amintirea relelor trecute si ar indura un prezent nepasator. Imi socot inima un copil bolnav; orice capriciu ii este ingaduit Viata omului este numai un vis. Traiesc zile atat de fericite cum numai sfintilor le harazeste Dumnezeu. Zarea e ca si viitorul! In fata sufletului nostru sta un tot urias. Ma uit la propria-mi inima,care e mai bolnava decat multi din cei care zac pe patul de suferinta. Noi, oamenii, ne plangem adeseori ca zilele bune sunt atat de putine si cele rele atat de multe, dar n-avem intotdeauna dreptate. Daca ne-am bucura cu draga inima de lucrurile bune pe care ni le da Dumnezeu in fiecare zi am avea si puterea sa le induram pe cele rele, atunci cand vin. Viaţa mea nu e un paradis, dar totusi, luată în întregimea ei, e un izvor de nespusă mulţumire. Cât de scump îmi sunt acum mie însumi şi cât de mult mă ador pe mine însumi de când ea mă iubeşte! Ce e pentru inima noastră

Plăcinta cu celibatari

Tipul ţăranului : Îs un bărbat serios, un beu, nu fumiez, nu fac ninica. M-am dat la ziar dioarici vreu sî găsăsc o fumeie cu vacî sî deie lapti pi cari s-o chemi Olguţa. Tipul aviatorului : Sunt Aurelius Vlaicus în Copacul Trântitus, aviator la Salcea şi  caut o paraşu.... o soţie blondă în scopul unei vieţi sigure. Tipul atletei expirate : Văduvă pensionară, fostă atletă, doresc să cunosc tânăr mai rezistent decât fostul soţ, care să mă alerge ca pe vremuri. Tipul întreţinutei : Matilda Popuşoi, domnişoară studentă la studii europeneşti, aş vrea să pescuiesc un prost cu bască care să mă întreţină. Tipul doctorului :  Hipopotamus Ratatus Mintalus, doctor în ştiinţe veterinare, solicit împerechere urgentă cu o specie din regnul uman, increngătura Homo Sapiens Sapiens. Tipul copilului :  Fetiţă, 8 ani, frumoasă, deşteaptă, cuminte, cu mămică idem calităţi, plus inteligentă, serioasă, gospodină, cu casă şi maşină, doresc tătic corespunzător. Tipul rromului :  Prînţîşorul ţîganilor, ă