Treceți la conținutul principal

Plăcinta cu celibatari


Tipul ţăranului : Îs un bărbat serios, un beu, nu fumiez, nu fac ninica. M-am dat la ziar dioarici vreu sî găsăsc o fumeie cu vacî sî deie lapti pi cari s-o chemi Olguţa.

Tipul aviatorului : Sunt Aurelius Vlaicus în Copacul Trântitus, aviator la Salcea şi  caut o paraşu.... o soţie blondă în scopul unei vieţi sigure.

Tipul atletei expirate : Văduvă pensionară, fostă atletă, doresc să cunosc tânăr mai rezistent decât fostul soţ, care să mă alerge ca pe vremuri.

Tipul întreţinutei : Matilda Popuşoi, domnişoară studentă la studii europeneşti, aş vrea să pescuiesc un prost cu bască care să mă întreţină.

Tipul doctorului : Hipopotamus Ratatus Mintalus, doctor în ştiinţe veterinare, solicit împerechere urgentă cu o specie din regnul uman, increngătura Homo Sapiens Sapiens.

Tipul copilului : Fetiţă, 8 ani, frumoasă, deşteaptă, cuminte, cu mămică idem calităţi, plus inteligentă, serioasă, gospodină, cu casă şi maşină, doresc tătic corespunzător.

Tipul rromului : Prînţîşorul ţîganilor, ăl mai avut mînca-ţ-aş, sî faci nuntî cu a mai şucară, cu misa pirandilor...

Tipul înselatului : M-a înselat nevasta. Caut alta. Exclus măritate, materialiste şi înaripate.

Tipul eminescian : Să-mi spui numele tău, să-mi dai mîna ta, să-mi spui vorbele tale, să-mi dai inima ta. Pe tine te aştept !

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Adevărul minciunilor

Am incomoda senzație că, oricât de sincer aș fi, spun ceva ce nu reprezintă tocmai ceea ce am vrut să zic.  Lucrurile nu sunt așa cum le vedem, ci așa cum ni le amintim. Fiindcă viața reală, adevărata viață n-a fost și nici nu va fi vreodată suficientă pentru a satisface dorințele omenești.  Fantezia cu care suntem dotați este un dar demonic. Ea deschide continuu o prăpastie între ceea ce suntem și ceea ce am vrea să fim, între ceea ce avem și ceea ce  dorim.  Oamenii nu trăiesc numai din adevăruri; ei au nevoie și de minciuni: de cele pe care le inventează de bunăvoie, nu care sunt impuse, de cele care se prezintă așa cum sunt, nu deghizate în veșmintele istoriei. Ficțiunea le îmbogățește existența, o completează și, un timp, îi salvează de condiția lor tragică, omenească: aceea de a dori și de a visa mereu mai mult decât  ceea ce pot realiza cu adevărat. Viața nu e alcătuită numai din rațiune, ci și din pasiuni. Sexul este teritoriul privilegiat în c...

Decalog - Octavian Paler

Prima porunca: Sa astepti oricât. A doua porunca: Sa astepti orice. A treia porunca: Sa nu-ti amintesti, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajuta sa traiesti în prezent. A patra porunca: Sa nu numeri zilele. A cincea porunca: Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie, chiar daca dureaza toata viata. A sasea porunca: Repeta ca nu exista pustiu. Exista doar incapacitatea noastra de a umple golul în care traim. A saptea porunca: Nu pune în aceeasi oala si rugaciunea si pe Dumnezeu. Rugaciunea este uneori o forma de a spera a celui ce nu îndrazneste sa spere singur. A opta porunca: Daca gândul asta te ajuta, nu evita sa recunosti ca speri neavând altceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri de urmarile faptului ca nu faci nimic. A noua porunca: Binecuvânteaza ocazia de a-ti apartine în întregime. Singuratatea e o târfa care nu te învinuieste ca esti egoist. A zecea porunca: Aminteste-ti ca paradisul a fost, aproape sigur, într-o grota.

Scrisori către un tânăr romancier - Mario Vargas Llosa

Scriitorul simte la modul cel mai intim că scrisul e tot ce i s-a întâmplat mai bun în viață, tocmai fiindcă a scrie înseamnă pentru el cel mai frumos fel posibil de a trăi indiferent de consecințele sociale, politice sau economice decurgând din scrisul lui. Viața descrisă de ficțiuni - mai ales de cele mai reușite - nu este niciodată cea trăită realmente de cei care le-au inventat, le-au scris, le-au citit și le-au lăudat, ci una fictivă, pe care au trebuit s-o creeze artificial fiindcă nu o puteau trăi în realitate, drept care s-au resemnat s-o trăiască doar la modul indirect și subiectiv în care se trăiește aceasta altă viață, ” a viselor și a ficțiunilor”. A scrie este un fel de a trăi.  A scrie romane este echivalent cu ce face profesionista care, în fața publicului, își scoate treptat hainele și își arată  până la urmă trupul gol. Or, romancierul ar repeta operația, dar pe dos. În decursul elaborării romanului, el și-ar îmbrăca, disimulându-și acțiunea sub nen...