- Cel mai bun mod de a cunoaşte şi nimici un duşman este să te prefaci că-i prieten.
- Dintre toate armele de distrugere pe care le-a putut inventa omul, cea mai teribilă şi mia puternică era cuvântul. Pumnalele şi lăncile lăsau în urma sânge, săgeţile puteau fi văzute de la distanţă, otrăvurile erau descoperite şi, în cele din urmă, anihilate. ... Cuvântul însă distruge fără să lase urme.
- Mă tem numai de 2 lucruri pe lume: de Dumnezeu şi de mine însumi.
- Dragostea poate fi o experinţă mai înspăimântătoare decât aceea de a te afla în faţă cu un arcaş care ţinteşte spre inima ta. Dacă săgeata îţi nimereşte ţinta, eşti mort şi de restul are grijă Dumnezeu. Dacă te loveşte dragostea, trebuie să-ţi asumi singur consecinţele.
- Bucură-te de fiecare clipă, pentru că mai apoi să nu-ţi pară rău, să nu regreţi că ţi-ai pierdut tinereţea.
- Tragediile lasă urme pe vecie, iar gloria, doar amintiri deşarte.
- Viaţa mea căpăta sens dacă eu o voiam.
- Când nu mai ai speranţă, n-are rost să-ţi iroseşti puterile luptând cu imposibilul.
- Dacă trecutul nu te mulţumeşte, uită-l pe loc. Alcătuieşte-ţi o nouă viaţă în care să crezi. Concentrează-te numai asupra momentelor în care ai obţinut ce-ţi doreai şi asta îţi va da puterea să reuşeşti.
- Şi-au pierdut până şi puterea de a urî.
- Un copil poate oricând să-l înveţe pe un adult 3 lucruri: cum să fie mulţumit fără motiv, cum să nu stea locului niciodată şi cum să ceară cu insistenţă ceea ce-şi doreşte.
- Când mergem pe drumul visat, lăsăm tristeţea în urmă.
- Din vârful muntelui pţi vedea cât de mare este lumea şi ce orizonturi largi se deschid.
Am incomoda senzație că, oricât de sincer aș fi, spun ceva ce nu reprezintă tocmai ceea ce am vrut să zic. Lucrurile nu sunt așa cum le vedem, ci așa cum ni le amintim. Fiindcă viața reală, adevărata viață n-a fost și nici nu va fi vreodată suficientă pentru a satisface dorințele omenești. Fantezia cu care suntem dotați este un dar demonic. Ea deschide continuu o prăpastie între ceea ce suntem și ceea ce am vrea să fim, între ceea ce avem și ceea ce dorim. Oamenii nu trăiesc numai din adevăruri; ei au nevoie și de minciuni: de cele pe care le inventează de bunăvoie, nu care sunt impuse, de cele care se prezintă așa cum sunt, nu deghizate în veșmintele istoriei. Ficțiunea le îmbogățește existența, o completează și, un timp, îi salvează de condiția lor tragică, omenească: aceea de a dori și de a visa mereu mai mult decât ceea ce pot realiza cu adevărat. Viața nu e alcătuită numai din rațiune, ci și din pasiuni. Sexul este teritoriul privilegiat în c...
Comentarii
Trimiteți un comentariu