Treceți la conținutul principal

Arta conversaţiei civilizate - Margaret Shepherd






  • "Arta cea mai valoroasă constă în a omite anumite lucruri"; secretul partenerului ideal de discuţie este de a asculta cel puţin la fel de mult pe cât vorbeşte. La fel cum într- piesă de teatru intervin şi momente de linişte, al fel cum textul tipărit necesită margini albe, iar strofele unui cântec sunt separate de pauze, tot astfel conversaţia constă atât în cuvinte, cât şi în tăcere.


  • Capacitatea de a dialoga ne distinge ca fiinţe umane, este însuşi miezul fiinţei noastre. Aceasta constituie una dintre abilităţile care se dezvoltă mai întâi de toate în copilărie, iar stilul unic de a conversa al fiecărei persoane devine parte integrantă din personalitatea sa pe tot parcursul vieţii.


  • Adevărul este întotdeauna captivant. Aşadar, spuneţi adevărul. Viaţa nua re farmec fără el.


  • Nu spune nimănui ceea ce n-ai vrea să ştie cu toţii. Căci unii oameni pălăvrăgesc din varii motive - unii din prostie, alţii ca să tragă foloase, iar alţii din dorinţa deşartă de arăta că ştiu multe lucruri.


  • Inteligenţele reduse discută despre lucruri, cele medii discută despre oameni, iar cele fascinante - despre idei.


  • Tendinţa de a răspândi informaţii despre alte persoane este o problemă veche de când lumea, iar într-o anuită măsură reprezintă o parte integrantă a naturii umane.


  • Bârfa se aseamănă unui virus care infectează oamenii unul după altul, cu o singură mare deosebire. În vreme ce faţă de virus sunteţi lipstit(ă) de apărare, în schimb în caz de bârfă vă puteţi declina calitatea de "propagator". Vă puteţi abţine să-l transmiteţi altcuiva; sunt cazuri când chiar puteţi refuza să ascultaţi aşa ceva.


  • Orice conversaţie ar trebui să transmitî căldură umană; o conversaţie are viaţa sa proprie care permite ideilor oamenilor să înflorească. Plictiseala poate face sloi suflul dinr-o conversaţie, iar disputa o poate aduce în stare de incandescenţă.


  • Fericit cel ce aude o jignire şi nu o ia în seamă: pentru că ignoră astfel o sută de demoni.


  • Un răspuns blând domoleşte mânia.


  • Conversaţia nu are loc într-un spaţiu pustiu. De la serviciu la oficiul poştal, de pe terenul de fotbal la cafenea, stăm tot timpul de vorbă cu oameni. Putem stabili legături corespunzătoare cu ceilalţi oriunde ne-am afla, cu condiţia să fim atenţi la ceea ce spun ei în diverse situaţii.


  • Adevărata artă a conversaţiei constă nu numai în a spune ceea ce trebuie, ci şi în a spune ceea ce nu trebuie atunci când eşti tentat s-o spui.


  • În final, nu poţi dori nimic mai mult decât compania cuiva drag.


  • E mult mai greu să vorbeşti cu un copil, să-l fascinezi decât să câştigi într-o bătălie electorală. Dar şi rezultatele sunt mai mulţumitoare.


  • Atenţia arătată interlocutorului este un compliment tăcut şi continuu.

Postări populare de pe acest blog

Adevărul minciunilor

Am incomoda senzație că, oricât de sincer aș fi, spun ceva ce nu reprezintă tocmai ceea ce am vrut să zic.  Lucrurile nu sunt așa cum le vedem, ci așa cum ni le amintim. Fiindcă viața reală, adevărata viață n-a fost și nici nu va fi vreodată suficientă pentru a satisface dorințele omenești.  Fantezia cu care suntem dotați este un dar demonic. Ea deschide continuu o prăpastie între ceea ce suntem și ceea ce am vrea să fim, între ceea ce avem și ceea ce  dorim.  Oamenii nu trăiesc numai din adevăruri; ei au nevoie și de minciuni: de cele pe care le inventează de bunăvoie, nu care sunt impuse, de cele care se prezintă așa cum sunt, nu deghizate în veșmintele istoriei. Ficțiunea le îmbogățește existența, o completează și, un timp, îi salvează de condiția lor tragică, omenească: aceea de a dori și de a visa mereu mai mult decât  ceea ce pot realiza cu adevărat. Viața nu e alcătuită numai din rațiune, ci și din pasiuni. Sexul este teritoriul privilegiat în c...

Decalog - Octavian Paler

Prima porunca: Sa astepti oricât. A doua porunca: Sa astepti orice. A treia porunca: Sa nu-ti amintesti, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajuta sa traiesti în prezent. A patra porunca: Sa nu numeri zilele. A cincea porunca: Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie, chiar daca dureaza toata viata. A sasea porunca: Repeta ca nu exista pustiu. Exista doar incapacitatea noastra de a umple golul în care traim. A saptea porunca: Nu pune în aceeasi oala si rugaciunea si pe Dumnezeu. Rugaciunea este uneori o forma de a spera a celui ce nu îndrazneste sa spere singur. A opta porunca: Daca gândul asta te ajuta, nu evita sa recunosti ca speri neavând altceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri de urmarile faptului ca nu faci nimic. A noua porunca: Binecuvânteaza ocazia de a-ti apartine în întregime. Singuratatea e o târfa care nu te învinuieste ca esti egoist. A zecea porunca: Aminteste-ti ca paradisul a fost, aproape sigur, într-o grota.

Scrisori către un tânăr romancier - Mario Vargas Llosa

Scriitorul simte la modul cel mai intim că scrisul e tot ce i s-a întâmplat mai bun în viață, tocmai fiindcă a scrie înseamnă pentru el cel mai frumos fel posibil de a trăi indiferent de consecințele sociale, politice sau economice decurgând din scrisul lui. Viața descrisă de ficțiuni - mai ales de cele mai reușite - nu este niciodată cea trăită realmente de cei care le-au inventat, le-au scris, le-au citit și le-au lăudat, ci una fictivă, pe care au trebuit s-o creeze artificial fiindcă nu o puteau trăi în realitate, drept care s-au resemnat s-o trăiască doar la modul indirect și subiectiv în care se trăiește aceasta altă viață, ” a viselor și a ficțiunilor”. A scrie este un fel de a trăi.  A scrie romane este echivalent cu ce face profesionista care, în fața publicului, își scoate treptat hainele și își arată  până la urmă trupul gol. Or, romancierul ar repeta operația, dar pe dos. În decursul elaborării romanului, el și-ar îmbrăca, disimulându-și acțiunea sub nen...