Treceți la conținutul principal

Manualul războinicului luminii

    Războinicul luminii se comportă ca apa și curge printre obstacolele pe care le întâlnește. 
   În unele momente, a rezista înseamnă a fi distrus; prin urmare el se adaptează împrejurărilor. Acceptă, fără a se plânge, ca pietrele de pe drum să îi poticnească înaintarea prin munți.
   Tocmai în asta constă forța apei: ea nu pate fi niciodată spartă cu un ciocan sau rănită cu un cuțit. Și cea mai puternică spadă de pe lume e incapabilă să lase o cicatrice pe suprafața ei.
  Apa unui râu se adaptează drumului posibil fără a-și da uitării obiectivul: marea. Fragilă la izvor, ea își adaugă treptat forța celorlalte râuri pe care le întâlnește. 

   Un războinic al luminii nu se lasă niciodată intimidat.
  Fuga poate fi o excelentă artă a apărării, dar nu poate fi folosită când frica este excesivă. În dubiu, războinicul preferă să facă față înfrângerii și apoi să-și vindece rănile - deoarece știe că, dacă fuge, îi dă agresorului o putere mai mare decât merită. 
   În fața unor momente dificile și dureroase, războinicul înfruntă situația dezavantajoasă cu eroism, resemnare și curaj. 

   Războinicul luminii trebuie să țină minte întotdeauna cele 5 reguli ale luptei, așternute în scris de către Zhiang Zi acum 3000 de ani:
   CREDINȚA: înainte de a intra într-o luptă, trebuie să crezi în cauza luptei. 
   TOVARĂȘUL: alege-ți aliații și învață să lupți împreună cu alții, pentru că nimeni nu câștigă un rîzboi de unul singur. 
   TIMPUL: o luptă dusă iarna e diferită de o luptă dusă vara; un bun războinic este atent la momentul just al intrării în luptă.
   SPAȚIUL: într-un defileu nu lupți la fel ca în câmp deschis. Ia seama la ceea ce este în jurul tău și la cel mai bun mod de a te mișca.
   STRATEGIA: cel mai bun războinic e cel care-și face planul de luptă. 
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Adevărul minciunilor

Am incomoda senzație că, oricât de sincer aș fi, spun ceva ce nu reprezintă tocmai ceea ce am vrut să zic.  Lucrurile nu sunt așa cum le vedem, ci așa cum ni le amintim. Fiindcă viața reală, adevărata viață n-a fost și nici nu va fi vreodată suficientă pentru a satisface dorințele omenești.  Fantezia cu care suntem dotați este un dar demonic. Ea deschide continuu o prăpastie între ceea ce suntem și ceea ce am vrea să fim, între ceea ce avem și ceea ce  dorim.  Oamenii nu trăiesc numai din adevăruri; ei au nevoie și de minciuni: de cele pe care le inventează de bunăvoie, nu care sunt impuse, de cele care se prezintă așa cum sunt, nu deghizate în veșmintele istoriei. Ficțiunea le îmbogățește existența, o completează și, un timp, îi salvează de condiția lor tragică, omenească: aceea de a dori și de a visa mereu mai mult decât  ceea ce pot realiza cu adevărat. Viața nu e alcătuită numai din rațiune, ci și din pasiuni. Sexul este teritoriul privilegiat în c...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Decalog - Octavian Paler

Prima porunca: Sa astepti oricât. A doua porunca: Sa astepti orice. A treia porunca: Sa nu-ti amintesti, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajuta sa traiesti în prezent. A patra porunca: Sa nu numeri zilele. A cincea porunca: Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie, chiar daca dureaza toata viata. A sasea porunca: Repeta ca nu exista pustiu. Exista doar incapacitatea noastra de a umple golul în care traim. A saptea porunca: Nu pune în aceeasi oala si rugaciunea si pe Dumnezeu. Rugaciunea este uneori o forma de a spera a celui ce nu îndrazneste sa spere singur. A opta porunca: Daca gândul asta te ajuta, nu evita sa recunosti ca speri neavând altceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri de urmarile faptului ca nu faci nimic. A noua porunca: Binecuvânteaza ocazia de a-ti apartine în întregime. Singuratatea e o târfa care nu te învinuieste ca esti egoist. A zecea porunca: Aminteste-ti ca paradisul a fost, aproape sigur, într-o grota.
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Scrisori către un tânăr romancier - Mario Vargas Llosa

Scriitorul simte la modul cel mai intim că scrisul e tot ce i s-a întâmplat mai bun în viață, tocmai fiindcă a scrie înseamnă pentru el cel mai frumos fel posibil de a trăi indiferent de consecințele sociale, politice sau economice decurgând din scrisul lui. Viața descrisă de ficțiuni - mai ales de cele mai reușite - nu este niciodată cea trăită realmente de cei care le-au inventat, le-au scris, le-au citit și le-au lăudat, ci una fictivă, pe care au trebuit s-o creeze artificial fiindcă nu o puteau trăi în realitate, drept care s-au resemnat s-o trăiască doar la modul indirect și subiectiv în care se trăiește aceasta altă viață, ” a viselor și a ficțiunilor”. A scrie este un fel de a trăi.  A scrie romane este echivalent cu ce face profesionista care, în fața publicului, își scoate treptat hainele și își arată  până la urmă trupul gol. Or, romancierul ar repeta operația, dar pe dos. În decursul elaborării romanului, el și-ar îmbrăca, disimulându-și acțiunea sub nen...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe