Treceți la conținutul principal

Brida


  • Fecioara deține puterea bărbatului și a femeii. Este condamnată la singurătate, însă singurătatea îi revelează secretele. Aceasta este prețul Fecioarei - să nu aibă nevoie de nimeni, să se consume prin dragostea pentru toți, și prin singurătate să descopere înțelepciunea lumii. 
  • Martira deține puterea celor cărora durerea și suferința nu le pot face rău. Se dăruiește, suferă, și prin sacrificiu descoperă înțelepciunea lumii. 
  • Sfânta deține curajul celor pentru care a da este singura formă de a primi. Este un izvor nesecat din care oamenii beau fără să se oprească. Și, dacă apa lipsește, Sfânta își dă sângele pentru ca oamenii să  nu se oprească niciodată din băut. Prin Dăruire, Sfânta descoperă înțelepciunea lumii. 
  • Dumnezeu se manifestă în tot, însă cuvântul este unul din mijloacele sale favorite pentru a acționa. Fiindcă cuvântul este gândul transformat în vibrație; tu pui în aerul din jurul tău ceea ce înainte era doar energie. 
  • Nici măcar în cel mai important lucru din viața ei, iubirea, nu reușise să meargă până la capăt; după prima decepție, niciodată nu se mai dărui în întregime. Îi era teamă de suferință, de pierdere, de despărțirea inevitabilă. Bineînțeles că aceste lucruri erau mereu prezente pe drumul iubirii, iar singurul mod de a le evita era să renunți la drum. Pentru a nu suferi, trebuia să nu iubești. 
  • Nu există nimic complet greșit pe lume. Chiar și un ceas cre u merge reușește să arate bine ora de 2 ori pe zi. 
  • Să te crezi mai rău decât celălalt era unul dintre cele mai violente acte de mândrie pe care îl cunoștea, pentru că însemna să folosești modul cel mai distructiv posibil pentru a fi diferit. 
  • Am învățat că aș putea să-l iubesc chiar mai mult. Dacă acest drum nu mă învață nimic nou de acum încolo, cel puțin am învățat ceva important: TREBUIE SĂ-ȚI ASUMI RISCUL.
  • Câte lucruri am pierdut din teama de a pierde!
  • Să fii om înseamnă să ai îndoieli și, în pofida lor, să-ți continui drumul. 
  • Dacă nu ar fi existat rușinea, Dumnezeu nu ar fi descoperit că Adam și Eva au mâncat mărul. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Adevărul minciunilor

Am incomoda senzație că, oricât de sincer aș fi, spun ceva ce nu reprezintă tocmai ceea ce am vrut să zic.  Lucrurile nu sunt așa cum le vedem, ci așa cum ni le amintim. Fiindcă viața reală, adevărata viață n-a fost și nici nu va fi vreodată suficientă pentru a satisface dorințele omenești.  Fantezia cu care suntem dotați este un dar demonic. Ea deschide continuu o prăpastie între ceea ce suntem și ceea ce am vrea să fim, între ceea ce avem și ceea ce  dorim.  Oamenii nu trăiesc numai din adevăruri; ei au nevoie și de minciuni: de cele pe care le inventează de bunăvoie, nu care sunt impuse, de cele care se prezintă așa cum sunt, nu deghizate în veșmintele istoriei. Ficțiunea le îmbogățește existența, o completează și, un timp, îi salvează de condiția lor tragică, omenească: aceea de a dori și de a visa mereu mai mult decât  ceea ce pot realiza cu adevărat. Viața nu e alcătuită numai din rațiune, ci și din pasiuni. Sexul este teritoriul privilegiat în c...

Decalog - Octavian Paler

Prima porunca: Sa astepti oricât. A doua porunca: Sa astepti orice. A treia porunca: Sa nu-ti amintesti, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajuta sa traiesti în prezent. A patra porunca: Sa nu numeri zilele. A cincea porunca: Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie, chiar daca dureaza toata viata. A sasea porunca: Repeta ca nu exista pustiu. Exista doar incapacitatea noastra de a umple golul în care traim. A saptea porunca: Nu pune în aceeasi oala si rugaciunea si pe Dumnezeu. Rugaciunea este uneori o forma de a spera a celui ce nu îndrazneste sa spere singur. A opta porunca: Daca gândul asta te ajuta, nu evita sa recunosti ca speri neavând altceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri de urmarile faptului ca nu faci nimic. A noua porunca: Binecuvânteaza ocazia de a-ti apartine în întregime. Singuratatea e o târfa care nu te învinuieste ca esti egoist. A zecea porunca: Aminteste-ti ca paradisul a fost, aproape sigur, într-o grota.

Scrisori către un tânăr romancier - Mario Vargas Llosa

Scriitorul simte la modul cel mai intim că scrisul e tot ce i s-a întâmplat mai bun în viață, tocmai fiindcă a scrie înseamnă pentru el cel mai frumos fel posibil de a trăi indiferent de consecințele sociale, politice sau economice decurgând din scrisul lui. Viața descrisă de ficțiuni - mai ales de cele mai reușite - nu este niciodată cea trăită realmente de cei care le-au inventat, le-au scris, le-au citit și le-au lăudat, ci una fictivă, pe care au trebuit s-o creeze artificial fiindcă nu o puteau trăi în realitate, drept care s-au resemnat s-o trăiască doar la modul indirect și subiectiv în care se trăiește aceasta altă viață, ” a viselor și a ficțiunilor”. A scrie este un fel de a trăi.  A scrie romane este echivalent cu ce face profesionista care, în fața publicului, își scoate treptat hainele și își arată  până la urmă trupul gol. Or, romancierul ar repeta operația, dar pe dos. În decursul elaborării romanului, el și-ar îmbrăca, disimulându-și acțiunea sub nen...