Există 2 lumi: cea pe care o visăm şi cea reală.

Fecioara deține puterea bărbatului și a femeii. Este condamnată la singurătate, însă singurătatea îi revelează secretele. Aceasta este prețul Fecioarei - să nu aibă nevoie de nimeni, să se consume prin dragostea pentru toți, și prin singurătate să descopere înțelepciunea lumii.  Martira deține puterea celor cărora durerea și suferința nu le pot face rău. Se dăruiește, suferă, și prin sacrificiu descoperă înțelepciunea lumii.  Sfânta deține curajul celor pentru care a da este singura formă de a primi. Este un izvor nesecat din care oamenii beau fără să se oprească. Și, dacă apa lipsește, Sfânta își dă sângele pentru ca oamenii să  nu se oprească niciodată din băut. Prin Dăruire, Sfânta descoperă înțelepciunea lumii.  Dumnezeu se manifestă în tot, însă cuvântul este unul din mijloacele sale favorite pentru a acționa. Fiindcă cuvântul este gândul transformat în vibrație; tu pui în aerul din jurul tău ceea ce înainte era doar energie.  Nici măcar în cel mai ...

    Războinicul luminii se comportă ca apa și curge printre obstacolele pe care le întâlnește.     În unele momente, a rezista înseamnă a fi distrus; prin urmare el se adaptează împrejurărilor. Acceptă, fără a se plânge, ca pietrele de pe drum să îi poticnească înaintarea prin munți.    Tocmai în asta constă forța apei: ea nu pate fi niciodată spartă cu un ciocan sau rănită cu un cuțit. Și cea mai puternică spadă de pe lume e incapabilă să lase o cicatrice pe suprafața ei.   Apa unui râu se adaptează drumului posibil fără a-și da uitării obiectivul: marea. Fragilă la izvor, ea își adaugă treptat forța celorlalte râuri pe care le întâlnește.     Un războinic al luminii nu se lasă niciodată intimidat.   Fuga poate fi o excelentă artă a apărării, dar nu poate fi folosită când frica este excesivă. În dubiu, războinicul preferă să facă față înfrângerii și apoi să-și vindece rănile - deoarece știe că, dacă fuge, îi dă ...

Scriitorul simte la modul cel mai intim că scrisul e tot ce i s-a întâmplat mai bun în viață, tocmai fiindcă a scrie înseamnă pentru el cel mai frumos fel posibil de a trăi indiferent de consecințele sociale, politice sau economice decurgând din scrisul lui. Viața descrisă de ficțiuni - mai ales de cele mai reușite - nu este niciodată cea trăită realmente de cei care le-au inventat, le-au scris, le-au citit și le-au lăudat, ci una fictivă, pe care au trebuit s-o creeze artificial fiindcă nu o puteau trăi în realitate, drept care s-au resemnat s-o trăiască doar la modul indirect și subiectiv în care se trăiește aceasta altă viață, ” a viselor și a ficțiunilor”. A scrie este un fel de a trăi.  A scrie romane este echivalent cu ce face profesionista care, în fața publicului, își scoate treptat hainele și își arată  până la urmă trupul gol. Or, romancierul ar repeta operația, dar pe dos. În decursul elaborării romanului, el și-ar îmbrăca, disimulându-și acțiunea sub nen...

Avem timp pentru toate. Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga, sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou, sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine, avem timp sa citim si sa scriem, sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris, avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam, avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu. Avem timp pentru ambitii si boli, sa invinovatim destinul si amanuntele, avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile, avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam, avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem, avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea, avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.  Avem timp pentru toate. Nu e timp doar pentru putina tandrete. Cand sa facem si asta - murim. Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !! Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca Tot ce...

- Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu. - Daca ai timp… i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit. - Timpul meu este eternitatea… Ce întrebari ai vrea sa-mi pui? - Ce te surprinde cel mai mult la oameni? Dumnezeu mi-a raspuns: - Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca… iar apoi tânjesc iar sa fie copii. Ca îsi pierd sanatatea pentru a face bani… iar apoi îsi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea. Faptul ca se gândesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul. Ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait. Dumnezeu mi-a luat mâna si am stat tacuti un timp. Apoi am întrebat: - Ca parinte, care ar fi câteva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le învete copiii tai? - Sa învete ca dureaza doar câteva secunde sa deschida rani profunde în inima celor pe care îi iubesc… si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece. Sa învete ca un om bogat nu este ac...

Sunt tentat să spun că am trăit viața cumva, ca un somnambul. Mi-am visat, parcă, viața, nu am trăit-o.  Șnsa mea în viață a fost că eu am știut din ce în ce mai bine ce nu vreau, ce nu pot face, ce nu pot accepta. Asta m-a ferit de multe și mi-a ținut loc de ”morală”. E trist să trăiești într-o lume în care numai cel dintâi contează. Crăciunul de azi e lipsit de mister. A devenit ”petrecere”. Când văd la TV buluceala din spermarketuri, nu mai pot impiedica să-mi spun că nașterea lui Iisus a ajuns și ea ”o afacere”.  În fond, ce ne recomandă înțelepciunea? Să facem totul ”cu măsură”. Și totuși această măsură o găsesc la originea tuturor regretelor mele, a pasiunilor ratate, a ”nebuniilor” netrăite. N-am avut inteligența sau norocul de a pricepe la timp că adevărata ”măsură” a vieții unui om nu se poate obține decât prin ”lipsa de măsură”, dorind fără măsură, îndrăznind fără măsură, iubind fără măsură. Nu știu dacă aveam calitățile necesare pentru a pune în practică ide...