O relație este ca o persoană: ea se naște, trăiește și moare. Nimic nu durează la infinit. Ea are, deci, ca o persoană, o copilărie - începutul ei -, o maturitate - relația stabilizată, bună sau mai puțin bună, fericită sau mai puțin fericită - și un sfârșit. Și ca orice persoană la vârsta adultă, invocarea copilăriei se face frecvent! Iubirea moare pentru că nașterea ei a fost o eroare. Noi, oamenii, avem o trăsătură ciudată: nu ne prea place să învățăm de la alții, învățăm doar după ce ne lovim cu capul de pragul de sus. O relație bună înseamnă sacrificiu. Nimic nu se câștigă fără a renunța la altceva. Cine vorbește mult nu mai aare timp să asculte. Cuvântul este de argint, dar tăcerea e de aur. E ușor să obții dragostea, dar e foarte greu să o păstrezi. Nu căuta justificări și ecplicații pentru ceea ce ai/n-ai făcut. Caută soluții pentru ce vei face. Orice relație, asemenea unei corabii, ca sa reziste, are nevoie și de pânze (sentimente) în care să sufle vântul (dragoste...