- Sunt tentat să spun că am trăit viața cumva, ca un somnambul. Mi-am visat, parcă, viața, nu am trăit-o.
- Șnsa mea în viață a fost că eu am știut din ce în ce mai bine ce nu vreau, ce nu pot face, ce nu pot accepta. Asta m-a ferit de multe și mi-a ținut loc de ”morală”.
- E trist să trăiești într-o lume în care numai cel dintâi contează.
- Crăciunul de azi e lipsit de mister. A devenit ”petrecere”. Când văd la TV buluceala din spermarketuri, nu mai pot impiedica să-mi spun că nașterea lui Iisus a ajuns și ea ”o afacere”.
- În fond, ce ne recomandă înțelepciunea? Să facem totul ”cu măsură”. Și totuși această măsură o găsesc la originea tuturor regretelor mele, a pasiunilor ratate, a ”nebuniilor” netrăite. N-am avut inteligența sau norocul de a pricepe la timp că adevărata ”măsură” a vieții unui om nu se poate obține decât prin ”lipsa de măsură”, dorind fără măsură, îndrăznind fără măsură, iubind fără măsură. Nu știu dacă aveam calitățile necesare pentru a pune în practică ideea mea că ”nebuniile” sunt mai recomandabile într-o viață decât o înțelepciune searbădă și cuminte. Am unele îndoieli în privința asta. Și nu mici. Dar mi-ar fi plăcut să știu mai demult că înțelepciunea e o virtute bătrânească.
- În Romania, optimismul este o rețetă de succes garantată. Nu e nevoie să-ți bați capul pentru a da explicații răului. E suficient să spui: ”Eu sper ca mâine va fi mai bine ca azi.”
- Nimic nu e sigur într-o țară în care apare un zvon la fiecare jumătate de oră.
- A existat un singur creștin și acela a murit pe cruce.
- Dacă există zei, moartea nu poate fi ceva rău, deoarece nu e posibil ca zeii să-ți vrea răul. Dacă nu există, de ce să trăiești într-o lume fără zei?
- Ce-a fost a fost, ce este e și va mai fi ce se cuvine. Nu te întreba să știi de ce, că nici nu poți și nici nu-i bine.
- Libertatea este dreptul nostru de a nu minți ... sau, ca să fiu mai precis, am mințit prin omisiune. ... Căci există în noi obstacole care e împiedică să fim sinceri până la capăt.
- Iertarea creștinească nu înseamnă acoperi cu o pătură ce-am lăsat în urmă.
- Dragostea este un nu știu ce care vine de nu știu unde și se sfârșește nu știu cum.
Să-ți deschizi sufletul către o sursă infinită de iubire (Divinitatea), pentru a-ți reîncărca bateriile și a-ți regenera capacitatea de a iubi. Dacă nu faci asta, chiar și cea mai puternică dragoste pentru un om va intra în rutină și se va toci. Să nu ceri, până nu dai; să nu aștepți până nu oferi. Să-ți accepți trecutul pentru a avea un viitor. Să te iubești pe tine însuți. Dacă tu nu o faci, altcineva de ce ar face-o? Să înveți să-ți asculți și înțelegi pornirile interioare. Dacă nu știi ce cauți, cum o să știi ce găsești? Să asculți ce spune celălalt. Vei fi surprins ce diferență ar putea să fie între ce îți imaginezi tu că va spune și ce spune în realitate. Să nu-ți manipulezi sau constrângi partenerul de cuplu niciodată. Fiindcă în acea clipă dragostea a murit și în locul ei s-a instaurat controlul. Să știi că totul depinde de tine. În fiecare clipă iei o decizie care se reflectă asupra relației de cuplu. Să nu-ți imaginezi că dragostea este o bancnotă de 100$. În real
Comentarii
Trimiteți un comentariu