- Sunt tentat să spun că am trăit viața cumva, ca un somnambul. Mi-am visat, parcă, viața, nu am trăit-o.
- Șnsa mea în viață a fost că eu am știut din ce în ce mai bine ce nu vreau, ce nu pot face, ce nu pot accepta. Asta m-a ferit de multe și mi-a ținut loc de ”morală”.
- E trist să trăiești într-o lume în care numai cel dintâi contează.
- Crăciunul de azi e lipsit de mister. A devenit ”petrecere”. Când văd la TV buluceala din spermarketuri, nu mai pot impiedica să-mi spun că nașterea lui Iisus a ajuns și ea ”o afacere”.
- În fond, ce ne recomandă înțelepciunea? Să facem totul ”cu măsură”. Și totuși această măsură o găsesc la originea tuturor regretelor mele, a pasiunilor ratate, a ”nebuniilor” netrăite. N-am avut inteligența sau norocul de a pricepe la timp că adevărata ”măsură” a vieții unui om nu se poate obține decât prin ”lipsa de măsură”, dorind fără măsură, îndrăznind fără măsură, iubind fără măsură. Nu știu dacă aveam calitățile necesare pentru a pune în practică ideea mea că ”nebuniile” sunt mai recomandabile într-o viață decât o înțelepciune searbădă și cuminte. Am unele îndoieli în privința asta. Și nu mici. Dar mi-ar fi plăcut să știu mai demult că înțelepciunea e o virtute bătrânească.
- În Romania, optimismul este o rețetă de succes garantată. Nu e nevoie să-ți bați capul pentru a da explicații răului. E suficient să spui: ”Eu sper ca mâine va fi mai bine ca azi.”
- Nimic nu e sigur într-o țară în care apare un zvon la fiecare jumătate de oră.
- A existat un singur creștin și acela a murit pe cruce.
- Dacă există zei, moartea nu poate fi ceva rău, deoarece nu e posibil ca zeii să-ți vrea răul. Dacă nu există, de ce să trăiești într-o lume fără zei?
- Ce-a fost a fost, ce este e și va mai fi ce se cuvine. Nu te întreba să știi de ce, că nici nu poți și nici nu-i bine.
- Libertatea este dreptul nostru de a nu minți ... sau, ca să fiu mai precis, am mințit prin omisiune. ... Căci există în noi obstacole care e împiedică să fim sinceri până la capăt.
- Iertarea creștinească nu înseamnă acoperi cu o pătură ce-am lăsat în urmă.
- Dragostea este un nu știu ce care vine de nu știu unde și se sfârșește nu știu cum.
Am incomoda senzație că, oricât de sincer aș fi, spun ceva ce nu reprezintă tocmai ceea ce am vrut să zic. Lucrurile nu sunt așa cum le vedem, ci așa cum ni le amintim. Fiindcă viața reală, adevărata viață n-a fost și nici nu va fi vreodată suficientă pentru a satisface dorințele omenești. Fantezia cu care suntem dotați este un dar demonic. Ea deschide continuu o prăpastie între ceea ce suntem și ceea ce am vrea să fim, între ceea ce avem și ceea ce dorim. Oamenii nu trăiesc numai din adevăruri; ei au nevoie și de minciuni: de cele pe care le inventează de bunăvoie, nu care sunt impuse, de cele care se prezintă așa cum sunt, nu deghizate în veșmintele istoriei. Ficțiunea le îmbogățește existența, o completează și, un timp, îi salvează de condiția lor tragică, omenească: aceea de a dori și de a visa mereu mai mult decât ceea ce pot realiza cu adevărat. Viața nu e alcătuită numai din rațiune, ci și din pasiuni. Sexul este teritoriul privilegiat în c...

Comentarii
Trimiteți un comentariu