- Fecioara deține puterea bărbatului și a femeii. Este condamnată la singurătate, însă singurătatea îi revelează secretele. Aceasta este prețul Fecioarei - să nu aibă nevoie de nimeni, să se consume prin dragostea pentru toți, și prin singurătate să descopere înțelepciunea lumii.
- Martira deține puterea celor cărora durerea și suferința nu le pot face rău. Se dăruiește, suferă, și prin sacrificiu descoperă înțelepciunea lumii.
- Sfânta deține curajul celor pentru care a da este singura formă de a primi. Este un izvor nesecat din care oamenii beau fără să se oprească. Și, dacă apa lipsește, Sfânta își dă sângele pentru ca oamenii să nu se oprească niciodată din băut. Prin Dăruire, Sfânta descoperă înțelepciunea lumii.
- Dumnezeu se manifestă în tot, însă cuvântul este unul din mijloacele sale favorite pentru a acționa. Fiindcă cuvântul este gândul transformat în vibrație; tu pui în aerul din jurul tău ceea ce înainte era doar energie.
- Nici măcar în cel mai important lucru din viața ei, iubirea, nu reușise să meargă până la capăt; după prima decepție, niciodată nu se mai dărui în întregime. Îi era teamă de suferință, de pierdere, de despărțirea inevitabilă. Bineînțeles că aceste lucruri erau mereu prezente pe drumul iubirii, iar singurul mod de a le evita era să renunți la drum. Pentru a nu suferi, trebuia să nu iubești.
- Nu există nimic complet greșit pe lume. Chiar și un ceas cre u merge reușește să arate bine ora de 2 ori pe zi.
- Să te crezi mai rău decât celălalt era unul dintre cele mai violente acte de mândrie pe care îl cunoștea, pentru că însemna să folosești modul cel mai distructiv posibil pentru a fi diferit.
- Am învățat că aș putea să-l iubesc chiar mai mult. Dacă acest drum nu mă învață nimic nou de acum încolo, cel puțin am învățat ceva important: TREBUIE SĂ-ȚI ASUMI RISCUL.
- Câte lucruri am pierdut din teama de a pierde!
- Să fii om înseamnă să ai îndoieli și, în pofida lor, să-ți continui drumul.
- Dacă nu ar fi existat rușinea, Dumnezeu nu ar fi descoperit că Adam și Eva au mâncat mărul.
O relație este ca o persoană: ea se naște, trăiește și moare. Nimic nu durează la infinit. Ea are, deci, ca o persoană, o copilărie - începutul ei -, o maturitate - relația stabilizată, bună sau mai puțin bună, fericită sau mai puțin fericită - și un sfârșit. Și ca orice persoană la vârsta adultă, invocarea copilăriei se face frecvent! Iubirea moare pentru că nașterea ei a fost o eroare. Noi, oamenii, avem o trăsătură ciudată: nu ne prea place să învățăm de la alții, învățăm doar după ce ne lovim cu capul de pragul de sus. O relație bună înseamnă sacrificiu. Nimic nu se câștigă fără a renunța la altceva. Cine vorbește mult nu mai aare timp să asculte. Cuvântul este de argint, dar tăcerea e de aur. E ușor să obții dragostea, dar e foarte greu să o păstrezi. Nu căuta justificări și ecplicații pentru ceea ce ai/n-ai făcut. Caută soluții pentru ce vei face. Orice relație, asemenea unei corabii, ca sa reziste, are nevoie și de pânze (sentimente) în care să sufle vântul (dragoste...
Comentarii
Trimiteți un comentariu