1. Copilăria, adolescenţa şi tinereţea reprezintă în viaţa omului anumită perioadă care este destinată educaţiei. Se întelege că educaţia continuă şi atunci când omul devine adult. Cît de mult îi înnbilează, îi înalţă pe oameni o frumoasă educaţie ! Aceasta este cu atît mai necesară, cu cît ştim bine că adulţii exercită şi ei direct sau indirect - o influenţă educativă determinantă asupra tinerei generaţii. Şi nu întîmplător spunem adesea că unii copii sînt adulţi.
2. Copiii sînt ca plantele care de la o vreme îşi iau din mediul lor elementele de care au nevoie.
3. Copilul e ca şi copacul, cînd e mic se strîmbă, anevoie se mai îndreaptă.
4. Cei mai mulţi sînt de părere ca profesorul trebuie să aibă şi vocaţie, dar ca în orice artă reuşita se datoreşte şi capacităţii de muncă, virtuţilor personale - inteligenţa, conştiinţa îndeplinirii datoriei, competenţa şi, mai ales, pasiunea, care ţine de inima omului.
5. ... Am învăţat că din dragostea pentru copii se naşte dragostea pentru munca pedagogică, iar această dragoste formează măietria în muncă. Se poateoare să nu-l iubeşti pe icuţul care păşeşte sfios pentru prima oară pragul clasei I şi care, de-l întrebi "cîţi ani ai?" îşi lasă capul în jos şi tace?...
Se poate să nu-l iubeşti cînd, mai tîrziu, îl priveşti cum caută pe hartă cu un aer serios latitudinea şi longitudinea geografică a locului natal ?
Se poate oare să nu te mîndreşti cu acest om, atunci cînd după ani şi ani vine la tine om în toată firea, profesor, inginer, aviator, doctor sau tehnician ?
6. Sufletul omenesc nu cunoaşte oprelişti şi graniţe. Nu-l pot opri nici legile gravitaţiei, nici radiaţiile solare, nici vidul ... Poate învălui pămîntul, poate cutreiera cerul, poate să se ascundă după soare ca o pasăre fermecată, să se cufunde în adîncul oceanului, ca un peşte de aur. Să străbată spaţiile atît de rapid, încît să iasă cu totul din afara vitezei. După ce pluteşte imperceptibil în jurul unei flori, printre fire de iarbă, pe aripile colorate ale unei gîze, ţîşneşte ca un bolid printre spaţii, peste mii de galaxii.
7. Copilăria, dar mai ales adolescenţa - reprezintă însă în viaţa omului o epocă minunată, care apare anume destinată pentru a descoperi frumosul din viaţa înconjurătoare. Sînt încredinţat că nu se poate concepe dezvoltarea armonioasă a unui tînăr, fără a fi educat în acest spirit, fiindcă arta are acea forţă de a pătrunde în toate colţurile tainice ale vieţii spirituale, puterea de a trezo în om o gamă întreagă de emoţii. Ea dezvoltă totodată imginaţia, fantezia creatoare; calităţi necesare pentru adolescentul care se instruieşte şi se educă încă de pe băncile şcolilor.
8. Să nu uităm că fiecare om, într-o anumită perioadă a vieţii lui este şi educator, indiferent de îndeletnicirea lui specială, şi are ocazia, în diferite împrejurări, să-şi asume rolul de educator, să ştie ce înseamnă şi cum trebuie educaţi copiii în şcoală şi în familie, pentru a fi folositori comunităţii.
9. Şcoala trebuie să ţină seama de aspiraţiile spre cultură ale epocii, să ştie să se adapteze noilor cerinţe ale vieţii, să răspundă nevoilor mereu crescînde ale tineretului, să satisfacă interesele şi cerinţele acestuia sub diferite planuri.
10. Cine a aflat în lume prieten adevărat, el o comoară bogată în viaţă şi-a cîstigat.
11. Într-adevăr, prietenia este un izvor de fapte măreţe, sentimentul adînc care făureşte oameni noi şi creeză cele mai mari valori umane.
12. Dragostea poate fi umbrită de ură ... Cîte prietenii nu s-au destrămat, cîte căminuri n-au fst distruse din ura şi viclenia unora.
13. Nu există fapte fără cauze. Orice strădanie de a înţelege o acţiune fără un motiv se zdrobeşte de această teribilă axiomă. Evident, nu spun nici o noutate afirmînd că toate faptele noastre, mai mari sau mai mici, pornesc de la intenţie, de la necesitate, au - cu alte cuvinte - o cauză.
14. Rîsul nu numai că nu ofileşte şi nu degenerează forţa pshică, dar constituie şi un tonic necesar în diversele situaţii care se ivesc în viaţa de zi cu zi.
15. Bine este ceea ce aduce mulţumire, satisfacţie, folos, bunăstare şi fericire. Este tot ceea ce îşi doreşte cineva, ceea ce place oricui. Ideile pe care le semănăm produc sentimente, iar acestea, la rîndul lor, dau naştere unor acţiuni. Nu se poate ca cineva să vadă binele şi să nu-i placă, chiar dacă, în treacăt fie vorba, sînt oameni care văd în bine numai ceea ce se adresează direct lor.
16. Modestia este o facultate a omului, greu de definit. Prea multe elemente ontră în joc şi se combină în fel şi chip pentru a-i determina înţelesul şi forma de manifestare. În orice caz, modestia este o virtute care dă forţă şi relief personalităţii umane. În dicţionarul limbii romîne literare contemporane se spune că modest(ă) este acea persoană căreia nu-i place să se laude ... Este un fel de a spune, fiindcă omul, prin firea lui, gîndeşte cu mîndrie şi cu demeţie despre el însuşi. Important este să nu sufere nimeni din pricina aceasta.
Comentarii
Trimiteți un comentariu