1. Emisfera stâgă a creierului, a cărei activitate este inhibată când privim la televizor, nu se dezvoltă normal, ceea ce va face ca tinerii aceştea să fie deficienţi în ceea ce priveşte gândirea logică şi analitică, în vorbire, în construcţia frazei, în scris şi citit - procese desfăşurate în ariile acestei emisfere. Cele mai grave sunt însă consecinţele pe care televiziunea şi jocurile pe calculator le au asupra funcţionării părţii din faţă a creierului - cortexul prefrotal - care îl deosebeşte pe om de animal. Prin frânarea dezvoltării şi chiar prin vătămarea produsă de televiziune şi calculator acestei zone esenţiale în dezvoltarea proceselor de conştiinţă, a proceselor mentale superioare, vizionarea afectează capacitatea de concentrare a atn capacitatea de concentrare a atenţiei, slăbeşte motivaţia şi favorizează comportamentele instictive - bulimia, agresivitatea şi pulsiunile sexuale.
2. Educaţia copiilor este, poate, cea mai mare responsabilitate care o are omul în viaţă, activitatea care ne poate procura cele mai mari bucurii sau, dimpotrivă, dezamăgiri. Depinde în primul rând de noi formarea copilului, devenirea lui sau, dimpotrivă, eşecul. Omul de mâine ne va putea fi un real sprijin, un izvor de satisfacţii şi bucurie sau o povară, o pricină permanentă de regrete, o mustrare vie a neglijenţei privind modelarea sufletului, minţii şi trupului aceluia a cărei viaţă a depins în cea mai mare măsură de noi.
3. Trăim într-o lume în care se vorbeşte foarte mult despre drepturi. Oare n-ar trebui să asigurăm şi copiilor dreptul "fundamental" la mai multă afectivitate, la mai mult timp petrecut împreună cu ei, la o stimulare normală a minţii şi trupului, la a fi păziţi în faţa ofensivei unor mijloace care le pot distruge mintea? Sunt mai multe întrebări asemănătoare la care ar trebui să răspundem, în primul rând, noi părinţii şi educatorii, răspuns de care depinde soarta copiilor noştri şi a societăţii în care trăim.
4. Şi pentru adulţi, vizionarea constituie un important factor în intensificarea stării de nervozitate şi agitaţie mentală, în slăbirea capacităţii de concentrare, în scăderea memoriei, în apariţia stării de pasivitate şi a plictiselii, a depresiilor, a anxietăţii şi tulburărilor de personalitate. Stresul generat pe parcursul şi în urma vizionării poate afecta în mod serios creierul distrugând celula nervoasă din zonele cortexului refrontal şi ale emisferei stângi. Aşadar, pentru persoanele acre sunt deja stresate, care sunt obosite nervos, este recomandat ca în loc să-şi petreacă timpul liber în faţa micului ecran, agravându-şi starea, să caute destingerea prin ieşirea în natură, prin activităţi practice, prin lectură sau prin comunicarea cu cei apropiaţi.
5. Vizionarea TV amorţeşte emisfera stângă şi lasă emisfera dreaptă să îndeplinească toate activităţile cognitive. Acest fapt poate avea consecinţe din cele mai grave pentru dezvolatrea şi sănătatea creierului. De exemplu, emisfera stângă este regiunea critică pentru organizarea, analiza şi judecata datelor primite. Partea dreaptă a creierului tratează datele primite în mod necritic: nu descompune şi nu decodează informaţia în întregul ei, determinând răspunsuri mai degrabă emoţionale decât raţionale (logice).
6. Studiile afectuate arată că "oamenii primesc informaţiile de la televizor, în mod principal, prin intermediul acţiunii vizuale sau prin sunete non-verbale - bubuituri, trosnituri (booms, crashes), muzică - şi nu ca urmare a dialogului", ceea ce, desigur, indică o stimulare preferenţială a emisferei drepte.
7. Gândirea logică şi analitică, exprimarea corectă, gramatical vorbind, a ideilor, cititul, scrierea, raţionamentul matematic şi ştiinţific, împreună cu alt abilităţi din cele procesate de emisfera stângă, sunt puse în criză în societatea modernă, prin vizionarea excesivă a televizorului şi prin utilizarea calculatorului.
8. Principalele mecanisme prin care televiziunea subminează lectura:
- televiziunea anulează satisfacţia pe care o producea lectura, înlocuind-o cu plăcerea facilă a micului ecran, şi astfel inhină dezvoltarea abilităţilor necesare citirii;
- vizionarea solicită un efort mental inferior celui cerut de lectură, ceea ce-l va face pe copil să găsească cititul ca fiind prea dificil;
- dependeţa de televizor micşorează timpul pe care copiii sunt dispuşi să-l petreacă spre a găsi răspunsul la problemele pe care trebuie să le rezolve şi, ca atare, îngreunează sau descurajează desfăşurarea unei activităţi precum cititul. Această activitate răgaz pentru reflecţie, răbdare şi tenacitate în decodarea semnificaţiilor.
9. Televizorul presupune o experienţă complet diferită de cea a lecturii:
* Lectura eliberează imaginaţia, care trebuie să construiască să-şi imagineze înţelesul cuvintelor, al lucrurilor citite. Televizorul însă blochează procesul imaginativ, oferind imaginile de-a gata.
* Lectura presupune un ritm mai încet sau mai rapid, în funcţie de capacitatea de înţelegere a textului (cât de rapid), în timp ce televiziunea, impunând un ritm foarte rapid, cel al derulării imaginilor, depăşeşte capacitatea omului de a procesa informaţia.
* Cititul înseamnă concentrarea minţii, dezvolatarea atenţiei, iar televizorul, dimpotrivă, susţine o atitudine pasivă, atenţia nefiind dirijată din interior, ci captivată şi susţinută prin stimulii externi.
10. Învăţarea trebuie să fie un proces raţional şi conştient, ce presupune un efort de înţelegere, de oragnizare a cunoştinţelor şi de integare a lor în orizontul mai larg de cunoaştere a individului. Noile cunoştinţe sunt depozitate în memorie, de unde pot fi scoase pentru a fi întrebuinţate în procesul gândirii. În cazul vizionării TV, cunoştineţele nu sunt percepute sau structurate logic şi nici mintea nu este deplin conştientă de ele. De fapt, dacă se poate vorbi de o învăţare prin intermediul televizorului, aceasta nu are un caracter logic, deductiv, sintetic, fiindcă aceste procese sunt guvernate de emisfera stângă care, în timpul vizionării, se află în "amorţire".
Dacă despre o învăţare conştientă în faţa televizorului nici nu poate fi vorba, altceva poate fi însă remarcat ca fiind propriu acestei tehnologii: televiziunea se pare că are capacitatea de a-şi trimite mesajele direct în subconştient, fără ca telespectatorii să apuce să controleze acea informaţie, să conştientizeze cu adevărat ce şi cum au pătruns acele mesaje în memorie.
11. Hiperactivitatea ete acea stare de permanentă agitaţie, zbânţuială sau mişcare continuă, care cauzează sau se corelează cu problemele de atenţie. Copiii care suferă de acest sindrom nu-şi găsesc locul, la şcoală nu pot sta liniştiţi în bancă, nu pot fi atenţi la ce le spui. Hiperactivitatea determină impulsivitatea axcesivă, lipsa controlului interior şi determină o oboseală nervoasă permanentă, un somn agitat şi chiar insomnie. Ea este văzută ca o cauză principală a comportamentului impulsiv la adulţi, a comportamentului antisocial şi a delincvenţei.
12. Televiziunea vorbeşte, însă nu nouă sau copilului, ci unei mase de oameni, tuturor sau nimănui în mod special. Cei mici au însă nevoie de o adresare personală, de dialog. În faţa televizorului, copiii nu îşi pun întrebări, nu caută soluţii, nu vorbesc şi, cu adevărat, nici nu ascultă. Ei sunt doar absorviţi în interiorul fluxului de imagini şi sunete fascinante ce ies din cutia TV.
13. Dependenţa de televizor ( criterii de diagnosticare, determinate de psihologi americani) :
- Deşi se constată apariţia unor probleme de natură fizică sau psihică datorită vizionării prelungite, cei mai mulţi mărturisesc că nu pot reduce timpul alocat televizorului.
- Telespectatorul îşi propune să vizioneze numai un program, deşi sfârşeşte prin a viziona mai multe.
- Cu toate că doresc să aloce mai mult timp altor activităţi decât privitului la TV, oamenii se declară neputincioşi în a micşora timpul dedicat vizionării.
- Persoanele dependente dedică mult timp televizorului 3-5 ore/zi.
- Apare renunţarea la ocupaţiile familiale, la activităţi sociale şi recreative în favoarea televizorului.
- Atunci când se renunţă brusc la TV apar simptome specifice dependenţei de drog cum ar fi: anxietate, irascibilitate, agresivitate, nervozitate excesivă, plictiseală.
- Omul se comportă ca şi cum nu mai poate trăi fără prezenţa televizorului.
- Imediat după întoarcerea de la şcoală sau de la serviciu, se deschide televizorul.
- TV-ul rămâne deschis, deşi se desfăşoară alte activităţi în paralel.
- La trezirea din somn, de dimineaţă TV-ul este pus în funcţiune.
- Nu se mai poate adormi decât cu TV-ul deschis.
14. Lumea TV este una a viselor frumoase sau a coşmarurilor.
15. Televiziunea creşte efectiv activitatea sexuală la tineri şi la copii. Studiile arată, totodată, o semnificativă descreştere a vârstei primului contact sexual, probabilitatea ca primul act sexual să aibă loc la o vârstă mai timpurie crescând proporţional cu numărul orelor de vizionare TV.
16.
Comentarii
Trimiteți un comentariu